Istoricul comunităţii parohiale
Parohia „Sf. Ioachim și Ana” Vârteju este situată în localitatea Vârteju, județul Ilfov, pe malul stâng al râului Ciorogârla. Parohia este învecinată la vest cu orașul Bragadiru, la est cu cartierul Nefliu (Măgurele), la sud cu cartierul Pruni (Măgurele) și lunca Sabarului și a Argeșului, iar la nord cu București. În jurul anului 1750, pe malul stâng al Ciorogârlei s-au așezat primii locuitori din neamul sârbilor. Din tradiția orală, aflăm că primii locuitori erau de origine sârbă și bulgară și se ocupau cu agricultura și grădinăritul. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moșierul Ogrezeanu, care avea aproape toate terenurile din preajma comunei, a mutat gospodăriile de pe malul Siliștei în satul Vârteju pe o linie paralelă cu linia sârbilor, deoarece noii veniți erau aduși de lângă satul Bulgaru. Noua linie formată a primit denumirea de linia Bulgarului, așa cum este cunoscută și astăzi. Ulterior, vor fi mutați și locuitorii de pe malul Argeșului, aceștia alcătuind o nouă linie, Simedreni. Cu timpul, satul Vârteju s-a dezvoltat pe cele trei linii, adăugându-se la această linie Chirea (azi Chirca). În anul 1948 s-a format satul nou din liniile Ciorogârla, Drum Nou și Fulger. Satul nou (partea nouă) se numește local F.N.D. în amintirea Frontului Democrației Populare, care a împroprietărit cu locuri de casă pe cei lipsiți de pământ. Ocupația de bază a localnicilor este agricultura, iar o parte dintre locuitori lucrează la diferite întreprinderi din orașele din jur și capitală. În curtea bisericii, chiar în spatele clopotniței, se găsește un monument – troiță, ridicat în memoria eroilor din 1916-1918 și 1944.
Istoricul bisericii parohiale
Istoria zidirii
La câțiva ani după instalarea primilor locuitori, apare și prima biserică. În pisania celei de-a doua biserici se spune că la Vârteju, în anul 1798, era o biserică de lemn pe locul unde este clădită actuala biserică. Această biserică va fi dărâmată și construită o biserică din zid (1818-1912), păstrându-se de la aceasta pisania cu următorul text: „Această sfântă biserică a fost făcută mai înainte de lemn de D-lui Biv-Vel clucer Costandin cu soția lui Maria Lehli în zilele prea înălțatului Domn Costandin Moruzi leat 1798 și acum de al doilea s-a înălțat de zid iarăși de D-lor în zilele prea înălțatului Domn Ion Vodă Caragea și Prea Sfinției Sale Mitropolit Nectarie ca să fie spre veșnică pomenire și cu sârguință D-lui Gheorghe Vistier, Dumitrache Brăescu și jupânesei Balașa la 1818”. Construcția actualei biserici a fost începută în 1912, dar din cauza lipsurilor financiare și a mâinii de lucru din timpul primului război mondial, a fost terminată în anul 1922. Bătrânii satului relatează că biserica a fost construită de meșteri italieni, după proiectul unui arhitect italian, care a realizat această construcție împreună cu echipa lui. Lucrările de construcție ale bisericii au fost finanțate de către proprietarul Dimitrie Marinescu Bragadiru, care deținea o fabrică de cărămidă și cariere de nisip. Sătenii au sprijinit și ei cu obolul lor bănesc prin intermediul primăriei, care tipăriseră niște carnete cu inscripția „ajutați biserica cu o cărămidă”.
Arhitectură, plan, dimensiuni, materiale de construcţii
Arhitectural, la această biserică se regăsesc două stiluri: stilul românesc, care se îmbină foarte bine cu cel gotic, datorită meșterilor italieni. Biserica actuală este construită din cărămidă, în formă de cruce și are trei turle, două pe pronaos și una pe naos. Are o lungime de 30 metri și o lățime de 12 metri în naos, posedă cafas pentru cor și amvon pentru predicator. Catapeteasma este din lemn, pardoseala este din plăci de bazalt, ferestrele sunt din fier, iar ușile din stejar, înalte de patru metri, au fost lucrate în Germania, cu un chenar de jur împrejur foarte frumos executat. Din anul 1912 și până în anul 1948 nu s-au efectuat niciun fel de reparații la acest locaș de închinare. În anul 1948, în timpul regimului de democrație populară, cu ocazia împroprietăririi sătenilor lipsiți de locuri de casă, biserica a fost înzestrată cu o suprafață de teren de 2500 mp, care a folosit la mărirea vechiului cimitir. În 1948 s-a pictat biserica în tempera de către pictorul Profeta, cu sprijinul financiar al sătenilor și cu ajutorul substanțial al Ministerului Cultelor, prin intermediul d-lui Stanciu Stoiancu, fiu al satului, ministru al Cultelor, construindu-se și o capelă în cimitir. Dintre figurile meritorii ale parohiei, enumerăm pe Dimitrie Marinescu (Bragadiru), care a donat cărămida, nisipul, dar și ajutorul financiar necesar pentru construirea bisericii. Pr. Constantin Anastasiu (1898-1946), sub care s-a construit actuala biserică, și Stanciu Stoian, fiu al satului, de al cărui nume se leagă pictura bisericii (refăcută în 2005), împrejmuirea ei și a cimitirului, precum și construcția capelei din cimitir. Pr. Constantin Anastasiu (1898-1946), Pr. Ioniță, Pr. Alex Dumitrescu, Pr. Ion Tr. Mitrea, Pr. Pârvulescu Sebastian, Pr. Dumitru Aldulescu (1991-1998), Pr. Nenea Adrian Ștefan (1998-2012), Pr. Marinescu Marius-Dumitru (1 noiembrie 2012 – prezent), Pr. Rusu Emanuel-Andrei (1 noiembrie 2018 – prezent).
Cimitirul
Biserica posedă un cimitir de 9525 mp și o capelă construită în 1948. Morminte de importanță istorică și locală nu se găsesc.
Profilul actual al parohiei
ActivităţI pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice
În fiecare miercuri, după slujba de seară, are loc în biserică un dialog între preot și credincioși pe diferite teme teologice. Biserica dispune de o mică bibliotecă creștină, cu program de împrumut pentru toți cei interesați de învățătura credinței ortodoxe. Parohia acordă periodic ajutoare financiare familiilor nevoiașe de pe teritoriul ei, precum și altor familii aflate în dificultate care solicită acest lucru. Biserica dispune de un centru social pastoral, în care se desfășoară diverse activități educative cu tinerii din parohia noastră.